La 7 fara 15 minute am deschis ochii. Am iesit pe balconul camerei hotelului de vis-a-vis de yacht. V-am spus deja ca dupa preluarea yachtului si cina de sambata, lasasem echipajul pe mana co-skipperului.
La acea ora portul din Volos era foarte linistit.
Doar in partea dreapta, in zona pescarilor cu barcutele lor mici si colorate, era oarece agitatie. In fiecare dimineata, pescarii isi prezinta captura trecatorilor si celor veniti special pentru a cumpara peste proaspat si diverse fructe de mare.
Pe yacht nu era inca miscare, semn ca cei 6 membrii ai echipajului (cei care au ales sa isi petreaca vacanta pe yacht), inca dormeau.
Mi-am amintit o dimineata de duminica din vara lui 2015, cand, aflat tot intr-o camera a aceluiasi hotel, am iesit pe balcon si am vazut echipajul facand invorarea.
A fost foarte tare...mai ales ca nu venisera ca un grup, ci fusesera 4 cupluri care nu se cunoscusera intre ele. Aceea a fost o saptamana de yachting perfecta, asa ca m-am gandit sa refac acel itinerariu.
Am coborat la micul dejun. Nu prea imi era foame. Am baut o cafea si am verificat prognoza. Se anunta o zi cu soare si vant bun.
Am predat camera si m-am dus pe yacht. Deja lumea se trezise si era agitatie, pe si sub punte. Una dintre fete pregatea cafeaua si cateva sandwich-uri pentru micul dejun. Asa cum gandisem traseul, in aceasta dimineata nu aveam presiunea timpului. Daca plecam in jur de 10:00, era perfect.
I-am lasat sa termine de mancat, iar in timp ce isi beau cafeaua, am inceput instructajul in detaliu. Le-am explicat unde se gaseste si cum functioneaza fiecare lucru de care vor avea nevoie, ce este recomandat a se face pe yacht si ce nu si am stabilit impreuna responsabilitati. (pentru cei ce nu sunt familiarizati cu partile componente ale unui yacht cu vele, mai jos este o imagine in care sunt reprezentate cele mai importante).
Ioana, pentru ca este pasionata de bucatarie, este responsabila cu necesarul de aprovizionare si pregatirea mesei, atunci cand stabilim ca mancam pe yacht. Ea stie unde sunt depozitate toate cumparaturile si cand pregateste ceva, o face cu mare placere.
Alexandra, este responsabila cu curatenia. Nu ca ar fi pasionata, insa cineva trebuia sa fie, iar ea se oferise.
Denisa trebuia sa se asigure, atunci cand era cazul, ca toate toate geamurile sunt inchise si le ajuta in rest pe celelalte doua, atunci cand aveau nevoie.
Baietii nu aveau experienta in sailing, dar insistasera sa participe la navigatie, asa ca le-am repatizat roluri.
Alex, era responsabil de ancora. El lasa ancora si o ridica. Pentru cine nu stie, este o responsabilitate foarte mare. La ancorare trebuie sa stii cum sa te asiguri ca ajuti skipperul, mai ales ca de multe ori te afli in zone aglomerate, iar la plecare, riscul este ca ancora sa fie prinsa sub o alta, sau sa fi prins ceva de pe fundul apei. Trebuie sa stii cum sa iesi dintr-o astfel de situatie.
Dan, avea in grija vinciurile randei, iar Vlad pe cele ale focului . De asemena, baietii, se ocupau de aprovizionarea efectiva si aruncarea gunoiului, care poate deveni o mare problema, pentru ca se aduna rapid. Trebuie aruncat de fiecare data cand exista ocazia.
Dupa instruire, ne-am pregatit de plecare. Fetele se pregateau de plaja, iar baietii abia asteptau sa puna in practica ce tocmai le povestisem despre navigatia cu vele.
Planul era sa navigam prin golful Pagasitikos pentru a exersa navigatia cu vele si pentru a-si intelege fiecare rolul sau in manevrarea velelor, sa ne oprim pentru baie intr-un golfulet al insulei Trikeri, apoi sa ramanem peste noapte in Agia Kiriaki, la iesirea din golf spre insulele Sporade.
Am strans cablul de curent si furtunul cu care umplusem rezervoarele de apa si am pornit motorul. Am dezlegat paramele si am plecat spre iesirea din port.
Alex era langa mine, la timona si ramasese cu ochii spre mal. L-am intrebat daca e ok. Nu mi-a raspuns imediat, insa mi-am dat seama ca nu era ceva rau. Mai tarziu mi-a spus ca, atunci cand a vazul paramele desfacute si yachtul cum se indeparta usor de mal, a trait acel sentiment de libertate despre care tot se vorbeste cand esti pe mare. Stiam despre ce vorbeste.
Dupa atatia ani de Vacante pe Mare, am acele emotii la fiecare iesire din port. Simt cum toate grijile si problemele raman undeva, pe mal, pierdute printre betoane si masini.
Am iesit din port! Era o zi senina si nu foarte calduroasa, asa ca puteam vedea intregul golf Pagasitikos. Undeva departe, se vedea si iesirea spre insulele Sporade. Fetele erau pe punte, la plaja. Le auzeam razand, ceea ce insemna ca nu aveau vreo teama. Pana sa ridicam velele, baietii m-au rugat sa ii las sa simta reactiile yachtului la schimbarea directiei. Au trecut pe rand la timona. Dupa vreo jumatate de ora, erau pregatiti sa traga de parame.
Le-am chemat pe fete in cockpit. Voiam sa vada intai pe unde se misca velele si paramele, astfel incat sa stea la plaja in loc sigur.
Vantul era foarte bun pentru o prima experienta, asa ca am indreptat prova in directia vantului si am dat comanda de ridicare a randei. Dan a inceput sa traga de parama foarte rapid. I-am spus sa nu se grabeasca, insa era prea tarziu. Obosise. Alex, care era inca langa mine la timona, a observat si nu a mai asteptat sa ii spun eu nimic. S-a dus imediat si a preluat locul lui Dan.
Vela era ridicata in totalitate si flutura in vant. Am schimbat un pic directia pentru ca vantul sa reduca fluturarea randei si sa il ajute pe Vlad la scoaterea focului.
Ambele vele erau ridicate si pline. Yachtul s-a bandat usor. Am vazut-o pe Alexandra un pic tensionata. I-am spus ca este absolut normala pozitia yachtului si s-a linistit. Aveam deja 3 noduri.
Am oprit motorul... Inafara de clipocitul apei nu se mai auzea niciun zgomot. Muzica inca nu era pornita. M-am uitat la toti 6 si am vazut pe fetele lor bucuria, linistea si in acelasi timp,surpriza. Asta inseamna navigatia cu vele.
La un moment dat Alex a luat-o pe Denisa si au mers la prova, Vlad a ramas cu Alexandra in cockpit iar Dan cu Ioana s-au dus pe punte, sub randa. De multe ori am vazut ca imediat dupa ridicarea velelor si oprirea motorului oamenii simt nevoia sa impartaseasca acele emotii cu persoana iubita.
Dupa vreo 30 minute, baietii au revenit in cockpit, iar fetele au mers pe punte la plaja. Vlad a coborat, a dat drumul la muzica si a adus cate o bere pentru noi si Campari-orange pentru fete.
Pana la insula Trikeri am exersat toate manevrele cu vele. Deja eram un echipaj legat. La insula am ajuns pe la 16:00. Stiam un loc unde puteam ancora foarte aproape de mal, astfel incat sa putem lega o parama la pupa si de o stanca de pe mal. In felul asta, yachtul ramanea fix, nu se invartea in jurul ancorei.
Inafara unui yacht care pleca, nu era nimeni in golf. De vis.
Alex, responsabil cu ancora, ne-a dovedit ca a inteles ce trebuie facut si cum. I-a iesit din prima. Eu am legat un capat al unei parame de unul dintre tachetii pupa, iar Vlad a sarit in apa cu celalalt capat. A inotat pana la mal unde a gasit o stanca si a legat parama de ea.
Nici nu am terminat bine de spus ca e totul ok, ca toti 6 erau deja in apa verzui-azurie. Eu am coborat sub punte si am pus de cafea pentru toata lumea. Cand au revenit pe yacht, Ioana a pregatit cateva sandwich-uri si a scos un chec adus din Bucuresti. A mers perfect la cafea.
Dupa inca o baie si o bere, am ridicat ancora si ne-am indreptat catre Agia Kiriaki.
In agia Kiriaki, taverna "O Manolas" este locul pe care eu il iubesc. Cred ca este unul dintre cele mai frumoase locuri din Grecia. Este situata chiar pe malul marii. La marginea terasei, adancimea apei este de cca 4m, asa ca Manolis, proprietarul tavernei, a montat in beton inele de care poti lega yachtul. Abia asteptam sa ajung. Sa revad locurile, oamenii si sa simt atmosfera micului sat pescaresc, de la iesirea din golful Pagasitikos spre insulele Sporade
Vantul cazuse. Mergeam pe motor de la plecarea din insula Trikeri.
Ma gandeam daca o sa avem loc sau sunt alte yachturi legate la terasa tavernei. Dupa inca un colt de stanca, a aparul in departare palcul de case de pe malul marii. Am vazut ca era loc la O Manolas, asa ca ne-am pregatit de acostare.
Am scos paramele pupa si le-am legat de tacheti, lasandu-le la indemana pentru a fi aruncate usor pe mal. Sigur venea Manolis sa ne ajute. Alex si-a preluat locul la prova, cu telecomanda in mana. A scos siguranta ancorei si a verificat ca totul functioneaza.
La semnul meu, Alex a lasat ancora. Lantul are semne din 10 in zece metrii. I-am spus ca as vrea sa lasam 60-70m de lant. Locul de acostare este destul de deschis, iar in zona trec ferry-uri ce fac valuri care pot deveni periculoase daca ancora nu e bine prinsa. Dan si Vlad au aruncat pe mal paramele, iar Manolis si Nikos, o alta cunostinta veche, ne-au ajutat.
A fost o acostare perfecta.
Am coborat pe mal si mi-am salutat prietenii, apoi am revenit pe yacht. Impreuna cu echipajul, am stabilit sa facem cate un dus si sa iesim la mal la taverna. Manolis urma sa ne pragateasca o masa chiar langa yacht.
Asa s-a si intamplat.
A fost o seara perfecta, cu peste proaspat, tzipouro (tuica lor), ouzo si vin alb. Cele trei cupluri s-au retras tarziu pe yacht, pentru un ultim pahar de vin. Nu mai era nimeni pe terasa. Eu am mai ramas cu Manolis si Nikos de vorba inca vreo 2 ore. Nu ii vazusem de cateva luni. Aveam ce sa ne povestim.
Dimineata urma sa plecam spre insulele Sporade. Voiam sa ajungem in Alonnisos. Mi-am luat la revedere de la cei doi si m-am dus in cabina.
Yachtul se legana usor. Am adormit